„Mi-e dor de mana ta cuprinsa de mana mea,
De sufletul meu care tresarea cand te vedea,
Mi-e dor sa te vad in bratele mele, inapoi
Mi-e dor de copiii aia doi care eram chiar noi.
Suntem in suflete goi, murdari de noroi si reci
Doua suflete stinghere, ce-s blestemate pe veci
Si chiar de numai esti tot simt ca nu mi-e bine
Caci bine poate sa-mi fie doar alaturi de tine.
Si cine ti-a pavat drumul cu petale,
Cine si-a smuls inima si a pus-o in palmele tale?
Nu mai exista cale sa opresc sa treaca anii
Ca te vad noaptea in vis si ziua ca am vedenii.
Si de vreau sa vi sa mai stam macar o ora
Si apoi poti sa zbori in lumea care te adora
Sau mai stai inca o ora, ca imi place sa ma joc
Si daca ingrop sentimente, jur sa nu le mai dezgrop!
A fost si vina ta, dar am fost si eu de vina
Stii doar ca vocea ta e singura ce ma alina
Noptile cu luna plina, ai fost cerul meu cu stele
Dar acum de le privesc ma ratacesc printre ele.
Si as pune inapoi zile in calendar
Ma apasa multe si stau grele, nu pot sa le mai car
Am sufletul prea amar, sa mai schitez macar un zambet
Cand tot ce mi-a ramas e un gol imens in suflet.
Nu-i vina ta, nu incerca sa te scuzi,
Stii – nu-i vina mea, nu incerca sa m-acuzi,
Stiu ca plangi de atunci, inceteaza – te uiti
Stii ca vreau sa te gasesc nu incerca sa te ascunzi.
Nu ma auzi cand te strig, nu te vad, nu ma vezi
Sa ma crezi cand zic ca-mi lipsesc prea mult ochii tai verzi
Sa nu incetezi sa nu uiti ca tii la mine
Inceteaza, nu mai plange, nu imi face bine.
Am de la tine amintirea a tot ce a fost
N-are rost sa stai cu gandul la ce n-are rost.
Stiu ca ai multe probleme, stiu poate prea multe
M-am rugat la Dumnezeu si mi-a promis o sa te ajute.
Si sunt prea multe gandurile ce te apasa
Ajung pe sufletul din mine, ca sa sa vin acasa,
Dar nu ma lasa , pamantul e prea greu,
Doua tone si ceva de pamant pe tronul meu
Aici sunt eu, tu esti departe,
Daca as putea, jur as da capacul la o parte
As alerga spre tine, nu m-ar opri nimic
Dar nu am nicio putere, nu pot sa ma ridic
Simt ca ma sufoc, am nevoie de noi doi
Am pe piept poza cu tine, e murdara de noroi.
Atatea ploi, doar eu cu mine..
As vrea sa vin acasa, as vrea sa fiu iar cu tine.”
Omy- iubirea moarta
bibicrau 