Under my skin..

            ..sau gandul de miercuri.

Gandul de duminica

Ca sa ajungi la decizia corecta, de ce trebuie sa le incerci pe toate celelalte proaste?!

Give me a moment that the world won’t need

Cand esti bantuit de dorinte goale, ca de stafii, spune-mi unde-i mierea cand veninul il simt pana in oase?

Cum sa te strig cand sunetele de gat ma strang?

Cum sa te dezbrac de haine daca tu nu ma dezbraci de ani?

Cum sa pot arde daca tu imi dai doar cenusa?

Cum sa ma fac nisip daca nu iti simt talpile desculte?

Cum sa fiu suflet liber fara hotar daca nu stiu la tine unde sa vin?

Cum sa simt foc daca imi dai doar frig?

Cum sa fiu un intreg daca tu imi ceri sa ma reneg?

Cum sa stiu ca exista suflete pereche cand imi lasi in drum doar cuib de cuci?

Cum sa simt dragostea daca ma faci prin ura sa ma contopesc cu delirul?

Cum sa iti fiu roua dupa o noapte fierbinte daca imi dai doar vant?

Cum sa opresc timpul daca doar la tine imi e gandul?

Cum sa imi picure foc din ochi daca nu imi dai praf de stele?

Viitorul incepe incet

Cand ceva incepe, de obicei nu stii cum se va termina. Toata viata ne facem griji pentru ce va fi in viitor…ne facem planuri pentru viitor, incercam sa ghicim viitorul..de parca daca am reusi sa il intrevedem am putea sa atenuam loviturile. Dar viitorul se schimba mereu. Viitorul e locul unde se adapostesc cele mai adanci temeri ale noastre. Si cele mai fierbinti nazuinte. Insa un lucru e sigur  –  cand in sfarsit se arata, viitorul nu e deloc asa cum ni l-am imaginat.

Viitorul incepe incet, noi de ce sa na grabim?

Lupta sau fugi!

Oamenii au nevoie de o multime de lucruri ca sa simta ca traiesc…familie, dragoste, sex..dar, de fapt, avem nevoie de un singur lucru pentru a fi in viata. Avem nevoie de o inima cara sa bata. Atunci cand inima noastra este in pericol, raspundem in doua moduri – fie fugim, fie atacam. Lupta sau fugi! E un instinct, nu il putem controla. Sau oare putem?

 

Povesti

Cu totii ne amintim de povestile din copilarie. Pantoful i se potriveste Cenusaresei, broscoiul se transforma in print, Frumoasa din Padurea Adormita e trezita cu un sarut.

A fost odata ca niciodata. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Povestile – sursa visurilor.. Problema cu povestile cu zane este ca ele nu se adeveresc. Se adeveresc insa cele care incep cu nopti sumbre si cu furtuna si se termina cumplit. Se pare ca cele care devin mereu realitate sunt cosmarurile.

Cel care a inventat expresia „fericiti pana la adanci batraneti”, ar merita o mama de bataie! Oamenii nu au parte de „au trait fericiti pana la adanci batraneti”, abia au parte de „pana la adanci batraneti”.

Povestile sunt sursa visurilor. Povestile nu se adeveresc.

Realitatea e mult mai furtunoasa, mai intunecata, mai inspaimantatoare. Realitatea e mult mai interesanta decat „au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Totdeauna tineri

Vine un moment in viata ta cand devii oficial adult. Brusc, esti suficient de matur incat sa votezi, sa bei si sa ai alte activitati.

Insa, nu conteaza cat de inalti crestem, ce varsta avem, totdeauna ne impiedicam..totdeauna cu inimi infometate..totdeauna ne intrebam..totdeauna tineri.

Sounds of a playground fading

Staring into bright lights

I am what I’ve done

It is useless to hide

An empty chamber

Guess I was part of a plan

Durerea sau gandul de duminica

Durerea are si ea rostul ei ! Greselile noastre si durerea ne aduc aminte cine suntem.

Cross my heart and hope to die

And I…exist no more

pentru ca au murit si mor parti din suflet – asta daca as avea unul..promisiuni de marti 😉